Tușnad Sat împreună cu satele Tușnad Nou și Vrabia formează o comună autonomă.

Tușnad Sat

Satul este considerat reședința comunei Tușnad și este renumit pentru cultivarea cartofului, și pentru numeroasele izvoare de apă minerală, dealtfel aici există și Muzeul de apă minerală, unicul din România. Denumirea populară a satului se datorează numeroaselor lacuri și stufării. Însă, numele original al satului provine de la cuvântul slav „tozno” (= tulbure) și a fost numele unei ape din zonă. Există dovezi care atestă faptul că zona a fost locuită încă din Epoca Fierului și din Evul Mediu, spre exemplu ruinele castelului Vártető. Satul figurează pentru prima dată sub numele de „Twsnad” în documentele scrise din 1567. Pe o diplomă din anul 1571 este amintită o capelă din perioada Árpad, comună locuitorilor din Tușnad și Vrabia și care încă a mai existat în anul 1667. Biserica romano-catolică, ce poartă hramul Sfântului Francisc din Assisi, a fost construită în stil neobaroc între anii 1802 și 1824, în locul capelei existente înainte de secolul al XIV-lea. Până în 1726 capela a aparținut de Cozmeni, după care a devenit independentă împreună cu filiala din Vrabia. Satul a fost locuit de către pietrari vestiți, dovezile fiind numeroasele cruci, case și porți din piatră. O astfel de cruce veche din piatră se găsește în capătul străzii bisericii. Aceasta a fost ridicată de parohul Boldizsár István din Cozmeni. Betegh Ferenc, director vamal, a ridicat și el o cruce de piatră în 1743, în amintirea epidemiei de ciumă. Această cruce se găsește spre sud de sat, pe marginea drumului. Casa cu numărul 139 figurează ca și monument istoric.

Coordonate GPS: 46°12′20″N 25°54′51″E

Tușnad Nou

Acest sat se găsește la ieșirea nordică a strâmtorii Tușnad, a fost fondat de către gospodarii păgubiți ai satului Tușnad (sub denumirea de Nagytusnád Szeretszeg pe vremea aceea) după marele incendiu din 11 septembrie 1882. La început, locuitorii din Tușnad Nou mergeau la sfânta liturghie în Tușnad Sat. Biserica romano-catolică din Tușnad Nou a fost construită între anii 1873-1897 în onoarea Sfântului Anton de Padova. Din 19 iunie 1912, figurează ca și biserică independentă. Primul preot al satului a fost György Lajos. În timpul renovărilor din 1923 se achiziționează două clopote pentru biserică. În timpul parohului Balázs György (1989) au loc noi transformări. Ca urmare se reușește lărgirea bisericii cu 11 m. Biserica și-a căpătat forma de astăzi în anul 1997. Monumentul din cel de-al Doilea Război Mondial, aflat în centrul satului, la intersecția din fața bisericii, a fost ridicat în anul 1922, în memoria celor căzuți în război. În 1945 a fost îndepartată pasărea „turul” de pe monument. Pasărea „turul”, care se poate observa în prezent pe monument, a fost inaugurată în data de 11 mai, 2008. Tot aici, mai precis în fața grădinii bisericii se poate vedea crucea din piatră, făcută în 1875, în onoarea Fecioarei Maria. Lângă calea ferată a localității se află izvorul Bátordi. În sat funcționează uzina de îmbuteliere a apei minerale, aceasta fiind construită în anul 1973, unde, în momentul de faţă se îmbuteliază apa minerală Tuşnad.

Coordonate GPS: 46°11′35″N 25°53′39″E

Vrabia

Mică localitate ascunsă a Ciucului de Jos se extinde pe malul stâng al Oltului, în valea pârâului Vrabiei (Vermed). Unii susțin că și-a primit numele după acest pârâu. Însă mai degrabă a primit acest nume în timpul mineritului de fier, pentru că oamenii se ocupau cu prelucrarea fierului. Satul a fost devastat de incendii de nenumărate ori, dar de fiecare dată a fost reconstruit. Cândva satul a avut patru izvoare permanente de apă minerală, pe care lucuitorii le-au folosit în fiecare zi. Biserica romano-catolică, purtând numele de Îngeri Ocrotitori, a fost construită între 1770-1775. Se pot observa combinațiile de elemente din stilul gotic târziu și baroc de la sfârșitul secolelor XV și XVI. Chiar și suportul pentru apă sfințită aparține acestei perioade. Pictura veche de la altar, cu îngerii protectori a fost adusă aici din capela veche de la Tușnad Sat, în anul 1810, cumpărată în 1771 cu ajutorul parohului Tompos Péter din Cozmeni. Turnul din prezent al bisericii a fost construit în 1836, în locul turnului de atunci care a fost făcut din lemn. Între sat și râul Olt putem găsi baia cu apa minerală de izvor construită în 2011.

Coordonate GPS: 46°13′22″N 25°54′18″E